3:50 pm - duminică, 18 februarie 0796

Tara prostilor prostiti de prostanaci

Cand eram copil, alături de ceilalţi prieteni şi mai puţin prieteni, aveam trei jocuri principale care ne pasionau la modul absolut: tragerea cu arcul, făcut din bâtă de sânge, tragerea cu bulgări de pământ, toamna, în lunca Ghergheleului, şi bătaia cu bulgări de zăpadă. Toate aceste trei jocuri se puteau juca în echipe cu număr infinit de participanţi şi cu nume care mai de care (tipic, dacii şi romanii, turcii si românii, extratereştrii şi pământenii etc.).

Bineînţeles că fiecare echipă îşi avea şmecherii ei. Nu erau dintre cei mai inteligenţi copii, dar aveau capul mai mare, braţele mai lungi şi mintea mai scurtă, astfel încât să se autointituleze şefi de echipă, Decebal, Traian, Mihai Viteazul sau vreun nume inventat, că de dat pe la şcoală nu prea dădeau. Ei erau geniile care veneau întotdeauna cu partea întunecată a jocurilor, care stricau întotdeauna frumuseţea lui cu crizele lor de nervi ţărăneşti şi cu atitudinile de tâmpi.

Tipii ăştia erau cei care duceau totul la extremă: în săgeţile arcurilor puneau, în vârf, cuie sau ace, în bilele de pământ puneau pietre, iar în bulgării de zăpadă puneau gheaţă. Nu era aventură fără sânge, aşa că cineva pleca întotdeauna acasă mai devreme, plin de bulion, după uşă aşteptându-l altă repriză de la un tată venit băut de la crâşma din sat sau de la o mamă nervoasă în chip etern şi iremediabil. Jocul se strica, fiorul plăcerii aventurii se termina instant sau se inhiba, proştii râdeau.

Cam acelaşi lucru se întâmplă astăzi la noi în ţară: proştii conduc găştile, alţi proşti trag în noi cu ce apucă, profitând în fiecare secundă de prostia care domină regal spaţiul mioritic, iar alţii ne exploatează. Tot prostia, pentru că suntem prea săraci ca să fim şi deştepţi.

Suntem o ţară de proşti, condusă de nişte proşti mai şmecheri. Mai mult, suntem o ţară de copii care votează (sau nu votează) complet iresponsabil. Dăm putere unor lideri doar ca să nu ne mustre conştiinţa că n-am fost la vot şi că n-am fost cetăţeni până la capăt. Vara asta ne-a demonstrat că NU VOTUL CONTEAZĂ, ci gradul de prostie exploatată de politicieni care nu cred în democraţie şi de români care nu ştiu ce-i democraţia. Împreună facem o naţiune care pute la încheieturi şi care nu mai are mult până la dizenterie.

Cam cât de tare trebuie să miroase, astfel încât să scoatem capul din nămol, ca să nu-i spun altfel?

Comentariile sunt inchise.