3:50 pm - luni, 18 februarie 1974

Statutul intelectualului modern

În ceea ce priveşte a doua parte a lucrării, personajele alese nu sunt ilustrative pentru condiţia generică a intelectualului, cel care a construit modernitatea socială, stiinţifică, tehnologică şi culturală, ci reprezintă, mai degrabă, fiecare câte o ipostază a acestuia, un moment din viaţa sa. Gelu Ruscanu, eroul piesei Jocul ielelor a lui Camil Petrescu este intelectualul prins în capcana relaţiei dintre idee şi acţiune, dintre teorie şi practică.

Ştefan Gheorghidiu, eroul romanului Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, al aceluiaşi autor, ne sugerează caracteristica intelectualului, a omului superior, de a analiza şi problematiza tot ce-l înconjoară şi pe sine însuşi. Personajele lui Mihail Sebastian sunt, mai mult sau mai puţin, nişte inadaptaţi din punct de vedere social, trăind într-o lume a lor, departe de cea reală şi reprezintă caracteristica intelectualului de a se retrage, temporar sau definitiv, de a renunţa în unele momente la o relaţie activă cu societatea şi chiar la speranţa că poate să schimbe cev

În a treia parte a lucrării de faţă vom discuta scandalul legat de unul dintre cele mai controversate romane ale lui Mihail Sebastian, De două mii de ani, cât şi similitudinile între personajul principal din această operă şi autorul său, demonstrând că, deşi observaţiile, ideile şi suferinţa primului sunt şi ale evreului Sebastian, confesiunea nu îi aparţine direct. Implicarea sa, în text, nu este, în realitate, decât parţială şi doar ca modalitate de a face literatură. Înţelegând acest lucru vom recunoaşte valoarea reală a romanului şi îi vom acorda scriitorului consideraţia pe care, incontestabil, o merită.

Tot a treia parte a lucrării este dedicată şi Jurnalului lui Mihail Sebastian, deosebită mărturie de epocă şi trăire, cu o importantă valoare, mai ales documentară, dar şi artistică. De această dată modalitatea literară folosită este confesiunea făcută de autorul însuşi, care se constituie astfel, atât ca narator, cât şi ca personaj pe scena propriei sale vieţi. Trăirile, indiferent de natura lor, sunt transcrise necenzurat, cu un curaj demn de admiratorul lui Jules Renard. Nu mai avem de-a face cu un pseudo-jurnal, ca în cazul De două mii de ani, ci cu un jurnal real, unde identitatea narator personaj nu mai este o modalitate literară, ci un fapt concret. Implicarea autorului în text este maximă, totală, autenticitatea documentului nemaifiind mimată.

Comentariile sunt inchise.