5:12 pm - marți, 26 octombrie 2021

O unire mai mult decat valabila

Acu ceva anișori, într-un sătuc cu pereți mari din inima Ardealului, multă lume a semnat o hârtie. Pe această hârtie erau scrise niște boroboațe aparent nesemnificative. Mă rog, una singură pare să rămână semnificativă.

Acest prim punct al actului a fost și rămâne în continuare principala realizare a populației ce deocamdată animează spațiul stereotipico-legendar al carpatodanubianoponticismului.

Totul bine și frumos. Treaba asta de mai sus e un vis împlinit al unor generații, vis pe care de fix 20 de ani, anul acesta, ne străduim ca popor să-l sărbătorim cum se cuvine. Nu intru în detaliile eșecului acestei sărbătoriri, sau mai degrabă al cum-se-cuvine-ului menționat anterior.

În ciuda marii împliniri a acestui vis de generații, în momentul de față nimeni nu prea știe sau nu prea bagă de seamă textele ulterioare acelui prim paragraf. Paragraful al doilea se referă la o perioadă de tranziție în care fiecare regiune își menține autonomia până când se poate reuni un parlament reprezentativ.

Cel de-al treilea paragraf revine însă cu o serie de condiții pentru îndeplinirea primului paragraf citat mai sus.

Carevasăzică alcătuim un nou Stat Român, dar asta trebuie să fie fundamental. Același act a fost acceptat și adoptat ca atare de către Statul Român de la acea vreme prin Decretul-Lege No. 3631 din 11 decembrie 1918 de către regele Ferdinand I și votată de Adunarea Deputaților în ședința din 29 decembrie 1919, în unanimitate (sursa – Wikipedia).

Comentariile sunt inchise.