1:43 pm - sâmbătă, 22 iulie 2017

O halba plina de bunavointa

Io mi-s moroşan. Îs ajuns mai de voie mai fără de voie prin Timişoara de vreo 6 ani. Eu unu ştiu că la mine-acasă ospitalitatea e foarte mare scofală: nu ieşi din casa omului fără ceva, nu stai pe străzi niciodată dacă rămâi fără cazare ca musafir, nu pleci nemâncat sau nebăut de la nici un cunoscut din casă.

De sărbători mai mici sau mai mari absolut toţi de-ai locului fac pe dracu-n patru numa să aibă mesele pline cu chestii bune de te lingi pe degete. Băuturi faine. De crăciun la colindat sună telefoanele ca nebune cu invitaţii pe la cine să mai treci, pe cine să mai cinsteşti cu vizita, de la cine să mai îmbuci nişte horincă din aia sănătoasă de Lăpuş, sau nişte vin din ăla arămiu şi plin de suflet de prin Cicârlău, sau nişte piroşte (sarmale) din alea mici şi aburinde cu reţete învăţate de la ceva străbună unguroaică.

Ştiu că la mine-acasă ospitalitatea e o datorie şi nu există ofensă mai mare adusă unei comunităţi decât să închizi uşa în nasul cuiva. Oricui ar fi.

Weekendu ăsta, în fruncea Banatului, Timişoara se dă ospitalieră. Ne ameninţă cu concerte faine, bere bună cum numa-n Banat se face şi mici autentici, să ne-amintim şi noi cum e aia ghiftuială cu fericire simplă.

Niciun comentariu.

Lasa un raspuns