11:02 am - duminică, 22 octombrie 2017

Nostalgia copilariei

Locuiesc in acelasi blog de mai bine de 35 de ani. Mi se intampla uneori sa ies pe balcon seara, sa ma uit in jur si sa cad pe ganduri, vazand cum totul s-a schimbat fata de vremea copilariei mele. In fata blocului nu mai sunt copacii care umbreau strada, o mare parte din ei  s-au uscat si au fost taiati. Acum nu mai pot sa vad cum vine toamna privind pe geamul de la bucatarie. In laterala blocului era o gradina mare, cu tei grosi si corcodusi. In corcodusi ne-am urcat de nenumarate ori, motiv pentru care aveam mereu genunchii juliti de la coaja aspra de copac, iat teii…teii aceiau tin minte cum parfumau strada in seara in care, pe balcon, meditam dupa intrarea la liceu.
Peste tot in jur aveam locuri de joaca, nu neaparat amenajate, pentru ca intreg cartierul roia de copii si niciunul dintre ei nu avea nevoie de ceva amenajat ca sa se distreze. O minge, o creta, un elastic…astea erau jocurile copilariei mele.
Timpul a trecut si lucrurile s-au schimbat. Ma uit in jur si parca nu mai recunosc mare lucru, iar putinele lucruri care au ramas imi aduc nostalgia in suflet de fiecare data cand le privesc. Cred ca asta se intampla cu oricine din generatia mea, mai ales in momentul in care se reintorc la casa sau zona in care si-au petrecut primii ani de viata. Cum eu traiesc excat in acelasi apartament, la mine este o chestiune de permanenta.
Generatia de astazi este cu totul alta, diametral opusa generatiei mele. Nu pot spune ca mi se pare rau, pentru ca noi eram tare nepriceputi, tare naivi…Am pasit in viata cu aceasta naivitate care, de multe ori, m-a costat scump si nu regret ca nu o vor avea si copiii mei.
Copilaria de azi s-a schimbat odata cu progresul tehnologiei. Eu am avut primul calculator  cam pe la finalul facultatii, in timp ce acum pustanii folosesc smart-phone-uri si tablete cu indemnarea cu care cei din generatia mea foloseau prastia. Ei se distreaza cu cele mai noi jocuri, petrec timpul la masa de lucru, cu ochii lipiti de monitor si uneori ajung sa isi faca din pasiunea pentru jocuri o meserie, in timp ce eu ma ingrozeam ca nu stiu, de la 20 de ani, sa editez un document word sau sa trimit un email.
Tot din categoria distractii, trebuie mentionat ca jocurile pentru calculator sunt cele mai ieftine, unele chiar gratis as putea spune, asa incat pe parinti nu ii costa nimic si au garantia ca isi vor vedea copiii stand cateva ore linistiti si nu trebuie sa le poarte de grija. Stiu ca grija zilei e maine este mai mare azi decat atunci cand eram eu pustoaica, asa incat am simtit nevoia sa mentionez acest lucru ca un mare avantaj.

Niciun comentariu.

Lasa un raspuns