3:50 pm - joi, 18 februarie 3813

Jurnalului lui Mihail Sebastian

Jurnalului lui Mihail Sebastian, deosebită mărturie de epocă şi trăire, cu o importantă valoare, mai ales documentară, dar şi artistică. De această dată modalitatea literară folosită este confesiunea făcută de autorul însuşi, care se constituie astfel, atât ca narator, cât şi ca personaj pe scena propriei sale vieţi. Trăirile, indiferent de natura lor, sunt transcrise necenzurat, cu un curaj demn de admiratorul lui Jules Renard. Nu mai avem de-a face cu un pseudo-jurnal, ca în cazul De două mii de ani, ci cu un jurnal real, unde identitatea narator personaj nu mai este o modalitate literară, ci un fapt concret.

Implicarea autorului în text este maximă, totală, autenticitatea documentului nemaifiind mimată. Nu întamplător ca material pentru această lucrare au fost aleşi scriitori care şi-au manifestat preferinţa pentru proza modernă. Modernismul in proză şi in dramaturgie, discutând in spirit lovinescian, presupune un cadru citadin, introspecţie şi analiză, monolog interior şi conflict al conştiinţei, adică tocmai mediul, stilul de viată şi caracteristicile intelectualului veritabil, real sau livresc.

Concluzia este una singură: în plan literar, realitatea si ficţiunea comunică, se intersectează, îşi transferă reciproc mesaje, simboluri, semnificaţii. Arta înseamnă mimesis şi creaţie în acelaşi timp, iar pentru scriitori, opera este un act complementar vieţii. Viaţa constituie pentru ei o experienţă de cunoaştere care se justifică în scris, iar opera este un mod propriu de a-şi învinge singurătatea, monologând fiecare cu destinul său pe foaia de hârtie1

Comentariile sunt inchise.