3:50 pm - vineri, 18 februarie 4220

Drumul – Un Eurotrip de neuitat

Dupa cum probabil ati observat nu am mai scris in ultima vreme nimic, asta s-a intamplat din cauza ca am fost plecat intr-un circuit cu autocarul de 10 zile, 9 nopti care a avut ca destinatie principala orasul Paris.

In principiu eu nu vroiam sa va povestesc despre asta pe blog dar fratele meu (Soacra) mi-a spus ca ar fi bine venit un articol (trei defapt) in care sa va povestesc lucrurile pe care nu le puteti afla dintr-un ghid turistic.

Asa ca incep cu inceputul, respectiv plecarea din Romania, adica parcurgerea drumului slinos plin de gropi care iti intoarce stomacul pe dos si care in prima faza te face sa te intrebi daca nu cumva ai fost dobitoc ca ai ales sa pleci cu autocarul intr-o excursie. Dar totul revine la normal odata ce iesi din tara si dai de autostrada, se face intuneric si lumea miscatoare parca dispare revenind intr-un mediu mai stabil. Noi de exemplu am vazut cate un film in autocar, era bine deoarce parca uitai ca esti in mers.

In prima noapte am fost cazati la Gyor, un orasel in Ungaria de care abia auzisem acu’ cativa ani in trecere pe autostrada, un orasel care m-a lasat cu gura cascata trecand orice bariera a asteptarilor mele; frumos, cu cladiri vechi, curat, cu oameni foarte veseli si foarte activi, asta m-a uimit deoarce de fiecare data cand am fost in Ungaria si in trecere si in vizita nu am vazut un oras cu atata viata de noapte… a fost o placere sa fac o plimbare nocutrna.

Hotelul a fost decent si a avut camerele mari. Daca ajungeti acolo uitati-va in hol de barul Marilyn Monroe, trebuie sa urcati niste scari si niste doamne foarte dragute care sunt veterane in cea mai veche meserie din lume o sa va faca o primire calduroasa in Ungaria ca sa va puteti face o impresie cat mai carnala despre oamenii locului si despre simtiriile lor. Banuiesc ca nu au preturi foarte mari. Daca stiam ca o sa scriu pe blog despre asta ma duceam si interbam si pretul.

Dimineata in jur de 8 (ora europei centrale GMT+1) am plecat din Gyor cu destinatia finala Darmstadt, un orasel langa Frankfurt.

In cursul zilei am oprit sa vizitam Nurenberg, un oras care desi nu imi era strain m-a surprins din anumite puncte de vedere. NU am gasit prin centru nici un restaurant cu specific german, doar mancare italieneasca, doar pizzeri si restaurante italienesti, am inebunit, aia nu au minte sau ce se intampla? De ce vin turistii in Germania sa manance mancarea italienilor? In fine am reusit sa mananc la un restaurant cu specific Americano-Italian niste paste bune dar cam gretoase.

Orasul in sine este un oras frumos cu biserica Frauenkirche (romano-catolica, stil gotic), dar ce mi-a placut de fiecare data sunt raurile care trec prin oras si printre respectiv pe sub casele lor special construitein acest sens. Vechea cetate nu am nu am vizitat-o acum pentru ca o mai vazusem si era mult de mers.

Ce mi-a placut deasemenea mult a fost ca am vazut oameni extrem de bine imbracati, extrem de bine… Am vazut o femeie inalta pe tocuri cu o blana superba care mi-a taiat respiratia, m-a cam blocat ce pot sa zic, era o prezenta care te inspira, socheaza, te da peste cap prin frumusetea bine definita si bine cultivata a ei si garderobei ei. Cam atat cu orasul… Am plecat dupa 2 ore de vizitat si dupa pauzele de rigoare pe seara am ajuns la cazare, un hotel Etap destul de decent fata de altele ca el, dar totusi tot hotel pentru pentru camionagii ramane, ceva care ar mai merita notat este aeroportul din Frankfurt care este cel mai mare aeroport cargo din Europa si care arata misto, am trecut pe langa el si mi-a placut.

Pana sa ajungem in Darmstadt in cursul dupamiezei am oprit pe valea Rinului pret de vreo 30 de minute, ocazie cu care am facut cateva poze si in mod involuntar nu am putut sa nu observ cateva lucruri care ne deosebesc de nemti (spre rusinea noastra). Nu am de gand sa vorbesc despre curatenia si despre frumusetea locului, ori dspre stilul arhitectural specific nemtilor, dar pot spune ca am observat 2 lucruri. Primul este ca ei chiar se folosesc de Rin si il folosesc spre profitul lor, era destul de circulat de vase de cargo adaptate pentru un rau, apoi al doilea lucru pe care o sa il observati in poze este ca ei cultiva vita de vie pe munte la pante de peste 50%. Valea Rinului este una dintre cele mai vizitate zone ale Germaniei avand numeroase castele cocotate pe toti muntii.

Dupa noaptea de la Etap am plecat catre Paris, tot in jurul orei 8 care a devenit o regula nescrisa a drumului, iar in drum spre Paris am oprit sa vizitam Luxemburg.

Un oras frumos in care prima oprire a fost la catedrala Notre Dame, frumoasa, gotica etc.. nu despre obiective vreau sa scriu, vreau sa va explic la ce sa va asteptati de la circuite/orase/excursii de genul. Reveniind la ce scriam, era vorba de Luxemburg un oras frumos linistit, ordonat in care sunt foarte multe masini peste 60 K euro, eu am ajuns in duminica de florii si era tot sau aproape tot inchis, magazinele aratau promitator dar si preturile erau pe masura. Am mancat impreuna cu niste prieteni la un restaurant unde au avut mancare foarte buna. Tot acolo am reconfirmat exsitenta puternicului spirit de turma care inconjoara lumea si o conduce pe caile alese de.. turma. Eu in general am o problema cu spriritul de turma si nu il inteleg foarte bine, de ce am pomenit de el? Pentru ca am observat ca daca vrei sa alegi un resaturant o sa il alegi pe cel in care vezi cea mai multa lume (in general asa se intampla).

Seara am ajuns la Paris unde am fost la Bateau-Mouches intr-o superba plimbare nocturna cu vaporasul pe Sena, o plimbare care ne-a aratat in linii mari pulsul Parisului si ne-a orientat de-a lungul orasului apoi am fost cazati la un Etap si mai nasol.

Comentariile sunt inchise.