3:53 pm - duminică, 25 martie 9212

Diversitate in Timisoara

Am ajuns după un timp la școli superioare prin Timișoara. Mi-am făcut culcuș molcom și călduț în căminu’ șaișpe la etaju’ al patrulea, și în scurt timp aveam locuri de bere, aveam locuri preferate de cafea, ce mai… deja mă aciuasem la noua vatră.

După vreo săptămână – două, timp în care nu am vorbit chiar cu toată lumea din jur (deh, eram și io mai timid și roșu’n obrăjori), mă trezesc io într-o dimineață mohorât și fără chef. Mă îmbrăc în scârbă de școală, țâp două foi și-un pix într-un buzunar și o iau agale pe coridoru’ căminului.

Pe coridor, o tipă stătea să-și pipe plămânii de dimineață în fața ușii. Mă uit la ea, îmi pare cunoscută și, cu o voce guturală de nevorbit, îi zic un serus! (moment de Lightman:) Pe durata unei singure secunde, derulând cu încetinitorul unui om fără cafeaua de dimineață la bord, fata cască ochii mari, întredeschide gura dând să scoată un țipăt, toți mușchii i se contorsionează într-o grimasă și mai că dădea să fugă pe unde vedea cu ochii.

(Bine… pe vremea aia purtam blugi negri, pleată creață desfăcută și o geacă tot neagră și în plus, aveam și un cioc de doamne feri. Plus că nu-mi băusem cafeaua de dimineață. Cu toate astea, în naivitatea mea, voi considera că nu de fața mea de la ora aia s-o speriat ea.)

Comentariile sunt inchise.