4:04 pm - vineri, 26 mai 2017

Din mass media autohtona

Considerăm aproape revoltător, degradant pentru o televiziune gestul de a alătura trei oameni dedicaţi, doi banilor, după cum o mărturisesc maneliştii , al treilea poeziei pure. În timp ce domnul Pruteanu încearcă să explice ce trist fenomen se întâmplă în toate domeniile vieţii culturale, ce incultură se promovează şi se ridică la rangul de valoare, prin aderarea unei mulţimi de oi, Adrian Minune suspină fericit la gândul contului în valută ce se umflă pe zi ce trece pe baza prostiei şi prostirii publicului căruia, mai nou, nici nu i se mai oferă o alternativă culturală. Indiferent cum ar putea fi catalogat gestul televiziunii B1, el a determinat în mod sigur o creştere a audienţei în seara respectivă şi a popularităţii emisiunii Naşul.

Câteva luni mai târziu, în luna martie, aceeaşi emisiunie oferă publicului o dezbatere situată sub titlul Scandalul Big Brother, unde tot domnul Pruteanu se află faţă în faţă cu câţiva reprezentanţi ai televiziunii PrimaTV, discutând destul de aprins în ce măsură excesul de nuditate şi exprimările mai mult sau mai puţin academice ale concurenţilor din casa Big Brother pot servi unei corecte educări a gustului public. Dezbaterea aproape coincidea cu o scrisoare deschisă adresată Consiliului Naţional al Audio-vizualului (care a şi amendat, de altfel postul de televiziune PrimaTV cu suma usturătoare de 200 000 000 de lei – prima amendă !- ) şi cu o cuvântare ţinută în plenul Senatului în data de 15 martie 2004.

Răspunzând unor mesaje venite pe site-ul său de Internet (www.pruteanu.ro), George Pruteanu refuza să accepte ca soluţie schimbarea canalului: ”dacă doar schimb programul, nu fac decât să bag capul în nisip. Dacă nu-l mai văd eu, nu înseamnă că răul nu există şi nu-mi pasă”10 În acelaşi context, acela al mesajelor trimise de public, i s-a spus că luptă cu morile de vânt. Din răspunsul său citim încăpăţânarea unui intelectual care nu înţelege să renunţe la lupta împotriva condiţiei pe care societatea tinde să i-o acorde : ”a te lupta cu morile de vânt înseamnă a înfrunta un adversar imaginar, născocit. Aici e vorba de un adversar real care săvârşeşte un rău şi în proporţie de masă.”

Vedem cu tristeţe, dar fără uimire, cum domnul Pruteanu rămâne, în societatea română actuală, unul dintre puţinii apărători ai bunului gust, decenţei, un spirit critic dăruit ideii de cultură şi artă.

Niciun comentariu.

Lasa un raspuns