9:45 pm - joi, 21 martie 2019

Despre slabit – cum sa slabesti fara zahar si fara sport

Warning! Articol lung. Va fi interesant probabil doar dacă ai gânduri de slăbit, dacă te pasionează subiectul sau dacă te plictisești amarnic. Pentru restul… primul și ultimul paragraf sunt de-ajuns

Sufăr când aud tot felul de povești în legătură cu slăbitul. Că nu se poate fără sport, că nu se poate mâncând pâine albă…că că că. Nu zic că e bine sau rău cum am făcut eu, dar zic că se poate și așa. Am slăbit 14 kilograme până azi, fără să fac sport și mâncând liniștită pâine albă, cartofi, paste și toate alimentele comune din România. Bine, nu chiar liniștită.

Analiză inițială la rece: mâncam destul de mult fast food, beam multă cola și multe ceaiuri îndulcite… mâncam destule dulciuri sub forme diverse. Pusesem destule kilograme pe mine în decurs de vreo doi ani.

Pe la începutul anului 2015, m-am hotărât eu că nu mai merge așa. Am cetit o cărticică din care am învățat multe. Cărticica, în principiu, spune că poți mânca absolut ce vrei, dar cantitățile depind de natura alimentului, de momentul zilei și natura efortului pe care îl depui. Exemplu concret… dacă ție ți se pune pata să mănânci ciocolată la ora 6 după-amiaza, mănânci două bucățele de ciocolată și renunți la toată cina.

Dar să trecem la experiența personală. Am renunțat treptat la dulciuri, la zahăr de orice fel. La început l-am înlocuit cu mierea, apoi cantitatea de miere s-a redus până la 0. Mă răsfățam din când în când cu un dulce, făcut de mama în casă, tot timpul cu mai puțin zahăr decât spunea rețeta… sau oare doar așa mă mințea mama?!

Am băut, și încă beau, mult ceai verde sau cafea cu lapte. Neîndulcite, of course. Nici nu cred că aș mai suporta acum zahărul în ceai. Am mâncat de toate, în cantități mici. Nu am mâncat niciodată cu mai puțin de 3 ore înainte de somn. Chiar înainte să mă pun în pat, beam o cană cu lapte călduț. Pansament pentru stomac… care a ajuns obișnuință, (Pavlov era?) astfel încât acum, laptele călduț îmi dă stare de somnolență.

În perioadele în care am slăbit cel mai rapid, nu am mâncat prăjeli, am citit orice ambalaj de absolut orice aliment și nu m-am atins de absolut nici un produs care conținea vreo vagă urmă de zahăr… și am evitat mâncărurile foarte procesate – de ex. mezeluri. Deși cartea zicea că nici cașcavalul nu ar fi bun, n-am respectat regula.

Am avut grijă să mănânc de toate. Aveam grijă să mănânc multe legume, destulă carne, lactate și cam de două ori pe săptămână ouă și pește. Pentru că eu mă știu cu probleme de anemie, aveam grijă să mănânc destulă carne roșie. Da, eu am slăbit cu carne de porc, vită și ficăței. Nu numai cu piept de pui.

Ca în orice situație, mai greu e până te obișnuiești. Și nu… nu am făcut brusc trecerea de la un regim alimentar foarte permisiv, la cel restrictiv. În plus cică nici nu e bine, dacă ai de gând să slăbești kilograme bune, să scazi drastic numărul de calorii dintr-o bucată. Pentru că organismul se adaptează și ajunge să-ți saboteze scopul.

Ritmul cel mai mare de slăbit a fost o jumătate de kilogram pe săptămână. Aveam programată sâmbăta dimineața pentru cântărit. Atunci și doar atunci. Destul de des cât să vezi ce se întâmplă, destul de rar cât să nu ai impresia că te chinui degeaba. Și acum am rămas cu obișnuința cântăritului, deși puțin mai rar.

Am slăbit în aproximativ 7 luni 13 kilograme. Apoi dat mi-am relaxat regimul… mai gust și-o prăjiturică din când în când. La un moment dat am observat că pusesem un kilogram la loc și am luat repede măsuri. Între timp, s-a dat jos și kilogramul ăla, și încă unul. Și azi mâine au trecut 12 luni de când eram rotundă… deci pot să zic că problema de menținere e rezolvată.

Ideea e că nu am ținut regim, ci mi-am schimbat stilul de alimentație. Cu intenția asta am pornit de la început. Eu donez sânge constant, deci am parte de niște analize constant… și în ce privește anemia cu care cochetam eu înainte, stau mult mai bine acum. Pentru că mănânc mai puțin, dar mănânc ce trebuie.

Ce ar mai fi de adăugat? Că aveam momente când mă ridicam din pat și vedeam negru în fața ochilor. Și atunci băgam papa ca lumea în ziua respectivă. Și că inclusiv fructele au zaharoză, de care am fugit. Am învățat să mănânc fructe sănătoase, cum e grapefruit-ul, și am învățat să fug de exemplu de banane. Am mâncat fructe tot timpul, dar în perioadele de maximă drasticitate, și pe ele le drămuiam cu grijă.

Perioadele de care zic, mai relaxate sau mai drastice, n-au fost impuse după vreun anumit algoritm. Pur și simplu după cum mi-a fost mie bine. După cum mă înverșunam sau după cum simțeam că e cazul s-o las mai moale.

Mno ce concluzie să trag eu? Concluziile le trageți voi, fiecare după afinități. Eu spun că după puțină informare, am învățat că zicala ”Mănânc ca să trăiesc, nu trăiesc ca să mănânc” e mare lucru zis… și a mânca pentru a trăi, presupune ceva cunoștințe. Chiar ar fi cazul de materie în școală după părerea mea.

Comentariile sunt inchise.