9:49 pm - vineri, 3 iulie 2020

Cum a reusit RDS-ul sa imi taie cablul

Sunt tolanit in pat.

Tolanit este doar o slaba tentativa de a descrie modul in care trupul meu se afunda in salteaua moale. Mana dreapta e sub cap, la locul ei, mana stanga se relaxeaza pe burta, tinand telecomanda. Sorb cu lene din paiul pe care il tin in gura cu lene, tragand pe gat inca o doza de bautura rece.

Televizorul merge linistit, ma delectez cu filmul meu preferat, si realizez ca viata chiar e frumoasa.

Deodata, se aude o bataie in usa. Or sa plece imi spun. Bataia se aude din nou, de data asta mai puternic. Incerc sa ignor zgomotul si sa ma bucur in continuare de viata, dar bataile ating cote alarmante. Usa tremura din toate balamalele mai sa se rupa, pare ca e ceva de viata si de moarte.

Ma rup cu chiu cu vai de filmul care ma fascinase pana acum cateva momente, ma duc la usa si o deschid. In fata mea se afla un barbat pricajit, la vreo 50 de ani, cu o vesta saracacioasa si o sapca pe care se putea deslusi cuvantul DIGI.

– Buna ziua, suntem de la cablu’. Avem si noi nevoie de un scaun ca sa deconectam un abonat pentru ca nu ajungem la cutie.

– ???

– Stiti, e neplatit de ceva timp…Si chiar am avea nevoie.

Ma duc inapoi in casa nevenindu-mi sa cred ce mi se intampla. Iau un scaun si ma duc inapoi la om. Imi ia scaunul fara sa spuna “multumesc” si dispare. Stau rezemat de pragul usii ascultand cum umbla un cuite undeva in capatul palierului. Doua minute mai tarziu, omul s-a inapoiat cu scaunul si mi l-a dat inapoi. Dupa care mi-a multumit printre dinti si a plecat cu pas grabit.

Cand am intrat inapoi in casa am inteles de ce.

Televizorul meu era numai purici.

Omul ma deconectase pe mine. Si eu fusesem cel care il ajutase.

Comentariile sunt inchise.