8:09 am - duminică, 25 august 2019

Criza bunului simţ

Înainte aveau o situaţie materială excelentă. Afacerile mergeau ca unse. Conduceau maşini puternice: el un Q7, ea un A8. Locuiau la vilă într-un cartier rezidenţial dintr-o zonă liniştită a oraşului. Îşi tratau angajaţii cu aroganţă şi dispreţ. Îşi duceau traiul de lux într-o nesimţire cruntă. Nu ratau nicio ocazie să-şi etaleze avuţia şi influenţa pe care o aveau în preajma persoanelor importante. Copiii lor erau (ne)educaţi în acelaşi spirit, răsfăţaţi peste măsură şi foarte obraznici. Păreau familia perfectă şi fericită, însă ştiu sigur că nu erau aşa. Totul până într-o zi când… a venit criza.

Se întâmpla acum vreun an şi ceva. La început au fost nevoiţi să închidă unul dintre magazine din cauza pierderilor, apoi totul a continuat să meargă din ce în ce mai prost, ca un lanţ fără capăt. Rând pe rând s-au dus toate magazinele, a urmat falimentul unui depozit şi apoi încheierea afacerilor. Banca le-a luat maşinile din cauza restanţelor la credite şi mai apoi au fost nevoiţi să-şi vândă şi casa la un preţ destul de mic pentru a mai ieşi din gaura financiară în care erau înglodaţi. Într-un final au scăpat de toate datoriile şi le-au mai rămas şi ceva finanţe, exact cât să se redreseze puţin.

S-au mutat într-un cartier mărginaş la parterul unui bloc. Au o singură maşină, o Solenza de prin 2004, ea este casnică, iar el munceşte la ferma unuia dintre foştii lui angajaţi. Au devenit nişte oameni sociabili, mai umili şi extrem de amabili. Copii lor sunt de nerecunoscut, foarte respectuoşi, cuminţi şi înţeleg că au şi rezultate şcolare remarcabile. Oamenii influenţi care îi înconjurau în urmă cu ceva ani i-au uitat, dar, în schimb, au găsit alţi oameni, lipsiţi de interese ascunse, care-i ajută să treacă mai uşor peste cumpăna grea în care atârnă viaţa lor. Şi acum sunt o familie mult mai unită şi mai fericită. Se vede!

Evident că nu mă bucur de eşecul lor în afaceri, aici nu-i vorba despre faptul că şi-au pierdut vila, maşinile, depozitele şi magazinele din cauza crizei financiare, însă cred că pentru ei criza a adus ceva bun. Foarte bun. Şi-a recăpătat bunul simţ! Poate că, în ciuda aparenţelor, ei sunt un caz fericit, în care soarta le-a întors spatele şi astfel au conştientizat greşelile pe care le-au făcut, în trecut, faţă de societate. Nu ar fi fost mai bine să aibă o viaţă mai modestă, calculată, drămuită cum se cuvine, dar lipsită de acest episod trist?

Oare asta a fost plata pe care soarta le-a cerut-o pentru faptul că au uitat de bunul simţ?

Comentariile sunt inchise.