1:46 pm - sâmbătă, 22 iulie 2017

Cand intelectualul intra in politica – partea I

În speranţa că va schimba o lume aproape imposibil de schimbat, intelectualul intră în politică. Acolo, îşi vinde sufletul asemeni lui Faust , nu pentru tinereţea veşnică, ci pentru sacul cu aur. Iar atunci când nu o face, atunci când vrăjit iremediabil de jocul ielelor luptă asemeni lui Gelu Ruscanu pentru apărarea propriilor convingeri, cade in dizgraţie.

Un caz interesant pe care am dori să-l aducem în discuţie este cel al domnului George Pruteanu. Cu câţiva ani în urmă, distinsul profesor (lipsit atunci de însemnele senatoriale) realiza la Televiziunea Naţională o emisiune de numai cinci minute ce dezbătea probleme legate de ortografie şi ortoepie ( Doar o vorbă sa-ţi mai spun ). În ciuda timpului scurt, emisiunea făcea deliciul unei anumite (prea mici !) categorii a publicului, cu atât mai mult cu cât problemele lingvistice primeau ceva din farmecul pe care dascălul îl dădea cuvintelor sale.

Abilitatea cu care manevra vorbele şi îndulcea uneori ariditatea informaţiei ştiinţifice atrăgea şi un spectator mai puţin rasat, doar aspirant catre intelectualitate. Cele cinci minute ale domnului Pruteanu erau , desigur, insuficiente pentru a cultiva şi educa. Dar erau, totuşi, cinci minute mai mult decât nimic ! Emisiunea n-a avut o viaţă prea lungă şi nu pentru că subiectele s-ar fi terminat. Slavă Domnului, peşti sunt destui, baltă ne lipseşte! Suspendarea ei ne duce cu gândul tot la regele public, la rating , la procente preţioase. Cu o floare nu se face primăvară, dar fără ea…

Niciun comentariu.

Lasa un raspuns